Dacă te urăsc? Nu! Nu te urăsc, sunt doar foarte supărată pe tine pentru că nu ai ştiut să imi ştergi lacrimile când trebuia să o faci... măcar să mi le stergi...
Da, sunt supărată pe tine de îmi vine să urlu, că poate o sa plece supărarea asta dacă urlu la cer sau către coroanele copacilor şi-atunci nu o să o mai port prin mine şi peste mine şi cu mine pretutindeni!
Sunt supărată până şi pentru că simt nevoia să fiu atinsă, luată în braţe şi alintată, dar nu pot lăsa pe nimeni să se apropie până când nu îţi iei toate atingerile şi sărutările de pe trupul meu! De pe buzele mele! Ce mai cauți aici dacă ai ales să pleci?! De ce mai eşti pe perna asta, în paginile cărţilor, în cafeaua asta si de ce îmi eşti prin vise?! Dacă ai ales să pleci, de ce nu o faci cu totul?! De ce ai lăsat părţi din tine, în mine?!
Vrei doar să mă chinui, de asta nu ai plecat cu totul!...
Vreau să imi ieşi din plete, din spatele ochilor, din auz şi din braţe, nu te mai vreau aici, nu aşa! Vroiam totul sau nimic! Tu mă hrăneşti ca pe bietele păsări, cu firimituri! Ia-ţi totul şi du-te! DU-TE!
Şterge mizeria, adună şi cioburile, ia-ţi şi fumul de ţigară şi pleacă! Lasa-mă cum m-ai găsit, fără suspinele astea, fără dorul asta, fără pozele astea pe suflet! Ia-le...îţi aparţin...şi nu îmi spune că nu-ţi trebuiesc, ele sunt creaţia ta!
Doar pleacă....elibereaza-mă, lasa-mă să să respir...să plâng de fericire...să zbor...să dorm...să visez iar...
Decupează şi tatuajul de pe inima mea, nu îl uita acolo, nu îl uita căci el cred că doare cel mai tare de câte ori ea pulsează, ia-ţi şoaptele din urechile mele, ia-ţi zâmbetul de pe retina mea, ia-ţi sărutul de pe gâtul meu, ia-le toate, dar toate care le-ai abandonat IN si PE mine, ia-le toate şi trăieşte TU cu ele!
Părăseşte-mă cum se cuvine!
Doar plecă...te rog...dacă nu ai fost în stare să rămâi, atunci pleacă...
Fă-o cum se cuvine...
