A treia maturizare... [In spatele ochilor...]

As vrea sa pot sa dorm...sa stiu ca e momentul sa ma odihnesc...Cand inchid ochii nimic sa nu ma deranjeze, nimic sa nu-mi tulbure mintea, nimic sa nu-mi indeparteze visul...Da, as vrea sa pot visa...sa ma trezesc zambind...Privesc in fumul de tigara...si realizez ca la fel e si in sufletul meu: tulbure, ceata.
Intotdeauna - pentru fiecare- vine o vreme cand realizezi ca lumea in care traiesti nu e chiar asa cum ti-ai dorit a fi sau asa cum o vedeai cand aveai poate 10 ani, poate mai mult sau poate mai putin. Realizezi ca lumea in care trebuie sa traiesti, sa cresti, e cel mai primejdios loc posibil...Invidie, ura, minciuna, inselaciune, lipsa de repsect, barfa, jigniri...condimentele necesare si combinatia perfecta pentru locul imperfect in care te afli...Ai vrea ca totul sa fie altfel, diferit de ceea ce vezi, ai vrea sa crezi ca e un simplu cosmar si iti amintesti cum altadata vedeai totul cu alti ochi...

Bun...ai realizat...ce-ti ramane de facut? Tragi concluzii? la ce ajuta?...Ramai spectator? nu ai cum...Esti obligat sa faci parte din ingredientele imperfectiunii...doar ca tu decizi care din ele vei fi si cat de mult vrei sa contezi, cat de mult vrei sa iesi in evidenta... E o lupta continua, niciodata nu va lua sfarsit. Tragic este, insa, ca acest univers minunat recruteaza mereu noi si noi "soldati" fara ca macar sa se osteneasca...ce poate fi mai usor decat sa fii un om de nimic? un hot? un mincinos? un om ...de nimic. Ce poate fi mai usor decat sa barfesti, sa porti ura, sa te razbuni?...
Te simti in inferioritate numerica si simti cum totul se apropie de tine cu o viteza inestimabila si parca abia reusesti sa-ti ti picioarele pe pamant...Sti ca ai vrea sa fii intelegere, corectitudine sau poate respect si ai vrea sa strigi ca normalitatea trebuie sa fie alta, ai vrea sa te lupti pentru dreptate, dar nu poti nici macar sa strigi...rasetele de batjocura ale celorlalti sunt mult mai puternice si te acopera...plamanii simti ca-ti explodeaza, dar paraca ai vorbi in soapta...nimeni nu te-aude...doar tu...si asta doare cel mai tare...apoi ramai tu, cu tine insuti, sa va luptati...lupta se porneste in tine, continua in creierul tau si se termina in inima...toate organele rezista la aceasta lupta, insa inima...inima iti dicteaza ca trebuie brusc sa adaugi cate 5 ani la anii tai, pentru a te putea stinge mai repede...apoi...realizezi ca nu veninul "celor buni" te-au ingropat...ci tu pe tine...pentru ca ai luptat intr-a trai intr-un loc mai bun...
Prea multa jertfa pentru un rezultat nul...pentru un rezultat mereu in defavoarea ta si a altora ca tine...prea multa jertfa, pentru un univers intr-un razboi etern...nu intre bine si rau...ci intre iubire, repspect si ura, barfa si minciuna...

Noapte buna...celor ce pot visa...
Noapte buna celor ce vor sa imbatraneasca
Noapte buna..."soldatilor"...

Aripi...[ Intre vis si realitate ]

Poate cel mai frumos dar la nasterea unui om e acela ca poate visa...mintea sa ii da posobilitatea de a-si crea vise iar viata, talentul sau norocul ii ofera sansa de a trai acele vise.

Cel mai placut e sa le intalnesti la culcare si apoi sa le impartasesti cand te trezesti...atunci ele sunt inofensive...

Un simplu vis, pentru cei ce nu stiu, poate provoca daune destul de mari trupului si mintii. E dureros in cazul celor care-si creaza vise... cei ce au tendinta sa creada in acele vise si cei ce cu minciuna isi hranesc acele sau acel vis...CEL mai dureros , insa, este pentru cei carora le sunt hranite mintile de catre altcineva...pentru cei carora visele nu vor deveni niciodata realitate deoarece parte din vis, in viata reala, dispare...pentru cei carora ciupitul doare...iar cand "se trezesc"...ei bine...cand se trezesc constata ca viata nu e un basm, constata ca Visul nu va prinde culoare niciodata, constata ca asa zisa creativitate...a fost irosita in zadar.
Acum esti cu picioarele pe pamant, iar norisorl pe care pluteai adineauri a disparut...brusc vezi totul altfel...brusc viata nu mai miroase a mar copt sau vanilie...brusc...ai ramas singur, neputincios, lipsit de har in ale magiei...caci asa cel putin ai putea da timpul inapoi si ai avea inca odata ocazia sa alegi intre a ramane cu picioarele pe pamant si a-ti zvarli capul departe, in nori...ai avea ocazia sa nu alegi a fi copil si a crede in feti frumosi si zane...

Da...doare...Nu vreau sa sune a incurajare pentru cei ce vreti sa va aventurati in "lumea viselor cu ochii deschisi", dar...doare- spui "AU!"- ingropi totul cu o lacrima- si pasesti mai departe...caci secundele trec pe langa tine, ele dau nastere minutului, minutul orei, orele aduc zilele si tot asa...iar pe acestea nu ti le aduce nimeni inapoi.

Morala...nu purtati galosii vara :)

Nu lasa pe nimeni sa-ti daruiasca o pereche de aripi...mai tarziu,aceasi persoana va fi cea care ti le va taia sau, mai rau...iti va face cadou un obiect foarte taios...va pleca...iar tu vei ramane singur cu aripile tale si obiectul taios...vei fi singurul ce va sangera, singurul ce va simti durerea...