duminică, 10 ianuarie 2010

Aripi...[ Intre vis si realitate ]


Poate cel mai frumos dar la nasterea unui om e acela ca poate visa...mintea sa ii da posobilitatea de a-si crea vise iar viata, talentul sau norocul ii ofera sansa de a trai acele vise.
Cel mai placut e sa le intalnesti la culcare si apoi sa le impartasesti cand te trezesti...atunci ele sunt inofensive...

Un simplu vis, pentru cei ce nu stiu, poate provoca daune destul de mari trupului si mintii. E dureros in cazul celor care-si creaza vise... cei ce au tendinta sa creada in acele vise si cei ce cu minciuna isi hranesc acele sau acel vis...CEL mai dureros , insa, este pentru cei carora le sunt hranite mintile de catre altcineva...pentru cei carora visele nu vor deveni niciodata realitate deoarece parte din vis, in viata reala, dispare...pentru cei carora ciupitul doare...iar cand "se trezesc"...ei bine...cand se trezesc constata ca viata nu e un basm, constata ca Visul nu va prinde culoare niciodata, constata ca asa zisa creativitate...a fost irosita in zadar.
Acum esti cu picioarele pe pamant, iar norisorl pe care pluteai adineauri a disparut...brusc vezi totul altfel...brusc viata nu mai miroase a mar copt sau vanilie...brusc...ai ramas singur, neputincios, lipsit de har in ale magiei...caci asa cel putin ai putea da timpul inapoi si ai avea inca odata ocazia sa alegi intre a ramane cu picioarele pe pamant si a-ti zvarli capul departe, in nori...ai avea ocazia sa nu alegi a fi copil si a crede in feti frumosi si zane...

Da...doare...Nu vreau sa sune a incurajare pentru cei ce vreti sa va aventurati in "lumea viselor cu ochii deschisi", dar...doare- spui "AU!"- ingropi totul cu o lacrima- si pasesti mai departe...caci secundele trec pe langa tine, ele dau nastere minutului, minutul orei, orele aduc zilele si tot asa...iar pe acestea nu ti le aduce nimeni inapoi.

Morala...nu purtati galosii vara :)

Nu lasa pe nimeni sa-ti daruiasca o pereche de aripi...mai tarziu,aceasi persoana va fi cea care ti le va taia sau, mai rau...iti va face cadou un obiect foarte taios...va pleca...iar tu vei ramane singur cu aripile tale si obiectul taios...vei fi singurul ce va sangera, singurul ce va simti durerea...


2 comentarii:

  1. Dă-mi mâna si lasă-mă să te port spre culmile înalte, printre norii străvezii. Lasă-mă să-ti arăt prima rază de soare prin ochii mei si să simti adierea blânda a vântului pe pielea mea. Dă-mi voie sa-ti arăt cum să asculti marea, cum să asculti noaptea si linistea ce te-nconjoară. Lasă-mă să-ti port pasii prin nisip, spre necunoscut, undeva departe în zare, acolo unde se îmbina cerul cu pământul. Lasă-mă să miros florile în locul tău si tu să le simti parfumul, să ascult melodia vietii ca tu să o poti trai. Lasă-mă să-ti spun noapte bună încet si duios. Ti-as arăta cum să plângi cu ploaia, cum să cânti cu vântul, cum să dansezi cu soarele, cum să trăiesti cu viata, cum să simti cu sufletul. Te-as face să vezi minunile, să crezi în ele si nu în ultimul rând te-as învăta să speri. Sunt gata să-ti ofer totul, fiecare bătaie a inimii mele, fiecare răsuflare, fiecare clipire. Lasă-mă să-ti fiu începutul si sfârsitul, noapte si zi, viată si sperantă, lasă-mă să-ti pun iubirea în suflet si tu să o trăiesti. strunf

    RăspundețiȘtergere