Nebun prin univers

Ma pierd...in drumul spre tine, ma pierd si ma raspierd mereu....iau Luna si o asez in paharul de vin .....stiu ca daca o beau o sa fiu ea insasi, Luna....si in fiecare noapte pana te voi tine iarasi in brate iti voi putea pazi somnul...te voi putea privi si ma voi imbata cu  fumusetea, puritatea si linistea ta....si stiu ca nu ma voi mai satura pana la urmatorul apus de Soare...Voi colinda alte ceruri si alte nopti, pana voi ajunge iarasi la cerul tau....Noaptea noastra...Sa cobor in raze mii de sarutari asupra ta...

     Imi iau Luna in pahar si o beau cu sete, cu setea de a te vedea...ma plimb, in nebunia mea, pe cerul meu...cu tine pretutindeni...   ( Rebecca Marin 23.07.2013)

[...]

Tot ce-a insemnat vreodata "te iubesc" acum s-a dat peste cap, definitia sa s-a schimbat fara doar si poate...ciudat, dar totul a devenit haos...un haos placut...stiu, pare de neconceput, dar ador haosul acesta. Ador felul in care faci parte din haosul acesta. Ador felul in care arunci culoare in viata mea, ador felul in care te joci de-a pictorul, ador felul in care faci culorile sa se-aseze exact unde doresti tu, exact unde e locul fiecareia...
Ma plimb, bat cararile parcului si stric perfectiunea creata de natura...calc totusi cu grija peste covorul multicolor. Pentru o secunda imi pare ca te-aud rostindu-mi numele, dar nu...era doar vantul ce trecea usor prin coroanele copacilor, creand un cantec minunat...Ridic ochii pentru a privi peisajul...Pentru o secunda te zaresc, dar apoi...e doar ea...natura...accept ca e ca atunci cand te privesc pe tine...Aceasta opera de arta minunata, pe care ea a creat-o, seamana izbitor cu tine si brusc as vrea sa ma-ntristez, dar nu pot, zambesc; as vrea sa fug, dar totusi zabovesc...Tot ce-mi lipseste acum e soarele, atunci as sti cu siguranta ca esti aproape...

Voi pleca acum...e galagie aici, iar tu-mi oferi liniste...Te voi cauta in alta parte, pe alta alee, in alt decor...