[...]

As vrea sa scriu...sa eliberez cuvintele ce se nasc in urma numeroaselor lupte din trupul meu...
E liniste...galagia asta infernala, ciudat si in ciuda oricaror legi...a creat si creaza o
liniste deplina de fiecare data cand incerc sa privesc in interiorul meu...Vreau sa-mi exprim
furia in modul cel mai violent posibil, scriind, taind cuvinte si apoi scriind iara!
Nici macar asta nu reusesc...si poate ca asta ma intristeaza si mai tare...

Mana alege sa curga usor pe fiecare tasta lasand in urma forme ce creaza asa zisele
cuvinte...Ele sunt insotitoarele mele..le port pretutindeni prin lume...si ele pe mine...
Unele cuvinte ma poarta pe unde nu as vrea sa fiu...acum m-au adus aici, pe campul acesta unde domneste
o tristete apasatoare...
Unele cuvinte nu-mi sunt prietene...unele cuvinte innebunesc mintile celor la care tin si apoi, ciudat, acele
minti nasc alte cuvinte din tabara celor ce nu-mi sunt prietene si-acum s-a format o armata puternica si numeroasa...infiorator de numeroasa!
Sunt incoltita si impinsa sprte Lagarul Tristetii...si aici nu e chiar frumos...am totusi cuvintele mele alaturi...cu si in mine...dar...e atat de urat aici!! Mereu si mereu trupul mi-e biciuit cu dorinte, chipul mi-e taiat de lacrimi sarate,pe retina imi e tatuata o singura imagine...iar amintirile s-au transformat in cicatrici pe inima mea...Talpile sufera si ele, caci au fost purtate mult prea mult de colo pana colo, aflandu-se in subordinea mintii...care niciodata nu e satisfacuta de destinatie...si ordona mereu si mereu deplasarea
spre o alta...
Iata-ma aici...prizonier...unde..cuvintelele...uratele cuvinte...rad de dupa ziduri impreuna cu chipurile ce le poarta prin lume...